ICONOCLAST s. m. – 1. Persoană care se opune cultului icoanelor și distruge imaginile sacre, în special în perioada disputelor religioase din Bizanț (sec. VIII-IX).
2. (Fig.) Persoană care contestă sau respinge idei, tradiții, convenții considerate învechite.
Exemple de utilizare:
- Împăratul Leon al III-lea Isaurianul a fost unul dintre cei mai cunoscuți iconoclaști ai Imperiului Bizantin.
- Mișcarea iconoclastă a dus la distrugerea multor fresce și mozaicuri religioase din biserici.
- El este un adevărat iconoclast al literaturii moderne, sfidând regulile și tradițiile clasice.
- În secolul VIII, iconoclaștii considerau venerarea icoanelor drept o formă de idolatrie.
- Criticul de artă a fost acuzat că are o viziune iconoclastă asupra picturii tradiționale.
Comments are closed.