XANT- elem. v. |xanto-|xanto|. Sursa: Marele dicţionar de neologisme

xang s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

X s.m. invar. A douăzeci şi noua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă, care redă pe cs (la începutul cuvintelor sau în cuvinte ca „explozie”, „expoziţie” etc.) sau pe gz (în cuvinte ca „exemplu”, „examen” etc.). ** Simbol matematic pentru numărul 10 în sistemul roman de scriere a numerelor. ** (Fiz.; în sintagma) Radiaţie (sau raze) X = |radiaţie|radiatie| de natură |electromagnetică|electromagnetism| de mică |lungime de undă|lungime|, care impresionează (2) |placa fotografică|placa|. [Pr.: ics]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XANTODÉRM, -Ă, adj. (Persoană) Cu pielea galbenă * Rasă xantodermă = rasă galbenă. (cf. fr. xanthoderme) [def. şi Trésor de la Langue Française] Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOCROMÍE s.f. (Med.) Coloraţie în galben până la maro a serului sângelui. – Din germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XANTOCROMÁTIC, -Ă, xantocromatici, -ce, adj. (Med.) Colorat în galben. – Din fr. xanthochromatique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XANTOCLÓR, -Ă, adj. De culoare gălbuie-verde. (din lat. xanthochlorus) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOCÍT, xantocite, s.n. (Biol.) Celulă (1) care conţine pigment galben. – Din fr. xanthocyte. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XANTO-, xant-, -xantínă, elem. „Galben, gălbui”. (din fr. xanth/o/-, -xanthine, cf. gr. xanthos) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTÍSM s.n. Coloraţie galbenă. (din fr. xanthisme) Sursa: Marele dicţionar de neologisme