ICONOCLASM s. n. – Atitudine ostilă față de cultul icoanelor, manifestată prin distrugerea acestora; mișcare religioasă și politică din Imperiul Bizantin (sec. VIII-IX) care interzicea venerarea icoanelor. Prin extensie, atitudine ostilă față de orice tradiție sau simbol consacrat.
Exemple de utilizare:
- Perioada iconoclastă a Bizanțului a dus la distrugerea multor icoane și fresce din biserici.
- Prin iconoclasm, împărații bizantini au dorit să limiteze influența Bisericii în stat.
- Anumiți artiști moderni practică un iconoclasm cultural, respingând normele și tradițiile clasice.
- Revoluțiile aduc uneori forme de iconoclasm, prin distrugerea statuilor și a simbolurilor trecutului.
Comments are closed.