TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s.f. Acţiunea de a tăbăci şi rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit^1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s.f. Acţiunea de a tăbăci şi rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit^1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.