UITĂTÚRĂ, uitături, s.f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ** Fel de a se uita, de a privi; |căutătură|căutătură|. – |Uita|Uita| + suf. -ătură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
UITĂTÚRĂ, uitături, s.f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ** Fel de a se uita, de a privi; |căutătură|căutătură|. – |Uita|Uita| + suf. -ătură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.