LĂCĂTUÍT, -Ă, lăcătuiţi, -te, adj. (Adesea fig.) Încuiat cu lacătul. – V. |lăcătui|lăcătui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
LĂCĂTUÍT, -Ă, lăcătuiţi, -te, adj. (Adesea fig.) Încuiat cu lacătul. – V. |lăcătui|lăcătui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.