LĂBĂRŢÁRE, lăbărţări, s.f. Faptul de a se lăbărţa; lărgire (excesivă). – V. |lăbărţa|lăbărţa|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
LĂBĂRŢÁRE, lăbărţări, s.f. Faptul de a se lăbărţa; lărgire (excesivă). – V. |lăbărţa|lăbărţa|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.