BÂCÂIÁLĂ s.f. Tic-tac; sunetul clopoţelului. (din bâc) Sursa: Dicţionarul etimologic român

BĂCĂNÍE, băcănii, s.f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupaţia |băcanului^2|băcanului^2|. 3. (Înv.; la pl.) |Mirodenii|mirodenie|, |condimente|condiment|, |ingrediente|ingredient|. [Var.: (reg.) băcălíe s.f.] – Băcan2 + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. şi reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ** A lovi făcând zgomot. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu |băcan^1|băcan| (2). – Din băcan^1. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BÁCĂ, bace, s.f. |Fruct|Fruct| cu |pericarp|pericarp| cărnos, cu pieliţă subţire şi cu miezul zemos, în care se află seminţele. – Din it., lat. bacca. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BĂCĂNEÁSĂ s. (rar) băcăniţă. Sursa: Dicţionar de sinonime

BAC^1, bacuri, s.n. 1. |Ambarcaţie|Ambarcaţie| cu fundul şi capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) |Platformă|Platformă| sau ambarcaţie cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul |canotorilor|canotor|, |caiaciştilor|caiacişt| şi |canoiştilor|canoişt|. 3. (Tehn.) |Recipient|Recipient|, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BACANÁLĂ, bacanale, s.f. (La pl.) |Sărbătoare|Sărbătoare| la romani, cu dansuri, jocuri şi petreceri licenţioase închinate lui Bachus, zeul vinului. * Fig. (şi la sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABY-SITTER BEBISITĂR/ s. m. cel angajat să aibă grijă de un copil, în absenţa părinţilor. (< engl., fr. baby-sittér) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

bacanál adj. m., pl. bacanáli; f. sg. bacanálă, pl. bacanále Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române