FACILITÁRE, facilitări, s.f. Acţiunea de a facilita şi rezultatul ei; înlesnire, uşurare. – V. |facilita|facilita|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FACŢIONÁL, -Ă adj. De |facţiune|facţiune|. [Pron. -ţi-o-. / cf. it. fazionale]. Sursa: Dicţionar de neologisme

FACOLÍZĂ s. f. suprimare chirurgicală a cristalinului, în miopiile forte. (< fr. phacolyse) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

facţíe (facţiúne), facţíi (facţiúni), s.f. (înv.) partidă, grupă de indivizi uniţi pentru o acţiune publică violentă. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

FACOLÍT s. n. intruziune de roci magmatice în zona de boltă a unui anticlinal sau în albiile sinclinale. (< faco- + -lit^2) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

facticitáte s. f., g.-d. art. facticităţii Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

FACOCÉR s.m. (Zool.) Specie de mistreţ din Africa, cu botul mare şi turtit şi cu colţii curbaţi. [< fr. phacochère]. Sursa: Dicţionar de neologisme

FÁCTORIŢĂ, factoriţe, s.f. Poştăriţă. [Acc. şi: factoríţă] – |Factor|Factor| + suf. -iţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române