OAREŞICÚM adv. (Pop.) Oarecum. – Oare + şi + cum. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OARECẤND adv. (Înv. şi reg.) 1. Cândva (în viitor), vreodată; oareşicând. 2. Cândva (în trecut), odinioară. – |Oare|Oare| + |când|când|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OBĂDÁRE s. f. v. obăda. [DEX ’98] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

OAREŞICÍNE pron. nehot. (Pop.) Oarecine. – Oare + şi + cine. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OÁRE adv. interog. (De obicei întăreşte valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziţii) Oare nu cumva a venit pe la d-ta pe-acasă? – Lat. volet. Cf. alb. %vallë%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OBĂDÁR, obădare, s.n. (Reg.) |Sfredel|Sfredel| folosit pentru a face găuri în obezi. – |Obadă|Obadă| + suf. -ar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OAREŞICÉ pron. nehot. (Înv.) Ceva, oarece. – Oare + şi + ce. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OÁRDĂ, oarde, s.f. v. |hoardă|hoardă|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OBÁDĂ, obezi, s.f. 1. Fiecare dintre bucăţile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roţi de lemn (la car, la căruţă, la moară etc.); p. gener. partea circulară a unei roţi de lemn (peste care se montează şina. ** Partea periferică a roţii unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăţi de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc şi care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiţilor sau ale robilor; p. ext. cătuşe, fiare. * Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [Var.: (înv. şi reg.) obeádă s.f.] – Din sl. obedŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OAREŞICÁRE adj. nehot. (Pop.) |Oarecare|Oarecare| (I 1). – Oare + şi + care. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române