săbór s.m. sg. (reg.) nume de plantă; limba-boului. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

sabój, sabóji, s.m. (reg.) dispozitiv care serveşte la frânarea roţii unei căruţe. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

sabrión, sabrioáne, s.n. (reg.) toiag preoţesc. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

săboíe, săboíi, s.f. (reg.) croitorie. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

SABRETÁŞ, sabretaşe, s.n. Un fel de geantă de piele care se purta odinioară, atârnată de |centiron|centiron|, la unele uniforme de cavalerie. – Din fr. sabretache. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

SABMÉRS adj. v. |subacvatic|subacvatic|, |submarin|submarin|. Sursa: Dicţionar de sinonime

SABRÉR, sabreri, s.m. Scrimer specializat în probele de sabie. – Din fr. sabreur. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

sablóză s. f., pl. sablóze Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ŞABRÁCĂ s. cioltar, valtrap, (pop.) ţol, (reg.) harşa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăţ, (înv.) abai. (\~ se pune sub şaua calului.) Sursa: Dicţionar de sinonime

ŞABLONIZÁT, -Ă, şablonizaţi, -te, adj. Care a fost făcut, aplicat în mod mecanic. – V. şabloniza. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române