UBICUITÁTE s.f. (Livr.) Însuşire atribuită cuiva (de obicei divinităţii) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în acelaşi timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Category Archives: DEX U - Page 2
Definitie ‘ucigan’
UCIGÁN s. v. |aghiuţă|aghiuţă|, |demon|demon|, |diavol|diavol|, |drac|drac|, |încornoratul|încornoratul|, |naiba|naiba|, |necuratul|necuratul|, |satană|satană|, |tartor|tartor|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘ubicuitar’
ubicuitár s. m., adj. m. (sil. -cu-i-), pl. ubicuitári; f. sg. ubicuitáră, pl. ubicuitáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘ucigaltoaca’
UCIGĂLTOÁCA s. v. |aghiuţă|aghiuţă|, |alcor|alcor|, |demon|demon|, |diavol|diavol|, |drac|drac|, |încornoratul|încornoratul|, |naiba|naiba|, necu-ratul, satană, tartor. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘ubichinona’
UBICHINÓNĂ s.f. Vitamina Q. [g.-d. art. ubichinónei] (din fr. ubiquinone) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
Definitie ‘ucigalcrucea’
UCIGĂLCRÚCEA s. v. |aghiuţă|aghiuţă|, |alcor|alcor|, |demon|demon|, |diavol|diavol|, |drac|drac|, |încornoratul|încornoratul|, |naiba|naiba|, necu-ratul, satană, tartor. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘ubertate’
UBERTÁTE s.f. Fertilitate, fecunditate; abundenţă. [g.-d. art. ubertắţii] (din lat. ubertas) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
Definitie ‘ucidere’
UCÍDERE, ucideri, s.f. Acţiunea de a (se) ucide şi rezultatul ei; omor, ucis; |asasinat|asasinat|. – V. |ucide|ucide|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘uberos’
UBERÓS, -OÁSĂ, uberóşi, -oáse, adj. Bogat în lapte; (p. ext.) fertil, fecund. (din fr. ubéreux, lat. uberosus) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
Definitie ‘ucide’
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei fiinţe; a omorî, a asasina. * Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s.m. = dracul, diavolul. ** Refl. (Rar) A se sinucide. ** Fig. A distruge, a nimici; a desfiinţa. 2. Tranz. şi refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ** (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. şi: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române