XANTOMATÓZĂ, xantomatoze, s.f. Boală provocată de tulburarea metabolismului, caracterizată prin creşterea colesterolului în sânge şi prin acumularea acestuia în piele sau în diverse organe sub forma unor noduli galbeni-portocalii. – Din fr. xanthomatose. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

XENOCRAŢÍE, xenocraţii s.f. (Rar) Conducere de către reprezentanţii unei etnii străine dintr-o ţară. (din gr. xenokrátia) Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

XANTOMATÓS, -OASĂ, xantomatoşi, -oase, adj. (Med.) 1. Care ţine de |xantom|xantom|. 2. Care este datorat prezenţei unui |xantom|xantom| sau |nodulilor|nodul| unui |xantom|xantom|. (cf. fr. xanthomateux) [def. TLF] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s.m. şi f. Persoană care are o preferinţă deosebită pentru străini şi pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOCARPÍE s.f. Formare a fructului ca rezultat al |xenogamiei|xenogamie|. (din fr. xénocarpie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTÓM, xantoame, s.n. Tumoare galbenă (sau roşcată) pe piele, nepericuloasă. – Din germ. Xanthom, fr. xanthome. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relaţiilor dintre gazdă şi stadiile |ontogenetice|ontogenetic| ale unui parazit specific. (din germ. Xenologie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOBLÁST, -Ă, adj., s.n. (Cristal) Format în |şisturile|sist| cristaline, în altă formă |cristalografică|cristalografic| decât cea proprie. (din fr. xénoblaste) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOGÉNIC adj. Acid xantogenic = acid puţin stabil, prin acţiunea unui |hidroxid|hidroxid| de metal |alcalin|alcalin| asupra |sulfurii|sulfura| de carbon în contact cu un |alcool|alcool|. (din fr. xanthogénique) Sursa: Marele dicţionar de neologisme