XENOGLOSÍE s.f. Fenomen constatat la |mediumurile|medium| care în timpul somnului |hipnotic|hipnotic| vorbesc limbi necunoscute de ei. (din germ. Xenoglossie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOAUTOGAMÍE s.f. Polenizare încrucişată care, în anumite condiţii nefavorabile, se realizează prin |autofertilizare|autofertilizare|. (din fr. xénoautogamie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOFÓR s.m. |Cromatofor|Cromatofor| galben. (din fr. xanthophore) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Apariţie a unor descendenţi deosebiţi |fenotipic|fenotipic| de părinţi. (din fr. xénogenèse) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENO-, xen-, -xén, -xeníe, elem. „Străin, parazit”, „gazdă”, „ospitalitate”. (din fr. xén/o/-, -xène, -xénie, cf. gr. xenos) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOFÍLĂ s.f. Pigment care se găseşte în plante, alături de clorofilă şi de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roşcat. – Din fr. xanthophylle. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOGENÉTIC, -Ă, xenogenetici, -e, adj. (Biol.) 1. Care ţine de |xenogeneză|xenogeneza|. 2. (Med.) Provocat de către un corp străin. (cf. engl. xenogenetic, fr. xénogénétique) [def. MW, TLF] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

XENÍSM s.n. |Străinism|strainism|. (din pref. xen- + suf. -ism) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTODERMÍE, xantodermii, s.f. (Med.) Coloraţie galbenă a pielii. – Din fr. xanthodermie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOGAMÍE s.f. Polenizare a florilor unei plante cu polen colectat de la o altă plantă din aceeaşi specie. (din fr. xénogamie) Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române