XEROFÓB, -Ă, adj. (Despre organisme) Care evită terenurile uscate. (din fr. xérophobe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROBÓLE s.f. pl. Plante ale căror seminţe se răspândesc prin expulzare, după crăparea |carpelelor|carpela| uscate. (din fr. xéroboles) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOMÓRF, -Ă, adj. (Despre minerale) Care prezintă |xenomorfie|xenomorfie|. (din fr. xénomorphe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele |xerofite|xerofit|. [< fr. xérophytique]. Sursa: Dicţionar de neologisme

XERO-, xer-, -xéră, -xeróză, elem. „Uscat, uscăciune, ariditate”. (din fr. xér/o/-, -xéra, -xérose, cf. gr. xeros, xerosis) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROFÍTĂ, xerofite, s.f., adj. (Plantă) care este adaptată pentru a trăi într-un mediu cu umiditate scăzută; xerofilă. – Din fr. xérophytes. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XÉRIC, -Ă, adj. (Biol.; Despre organisme sau organe) Adaptat pentru a suporta uscăciunea. · (Despre soluri) Arid. (din fr. xérique) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care creşte în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros - uscat, phyton - plantă]. Sursa: Dicţionar de neologisme

XÉRES s.n. Vin de calitate superioară, cu aromă şi buchet specific, originar din Spania. [Pr.: he-] – Din fr. xérès, germ. Xeres[wein]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XEROFILÍE s.f. 1. (Bot.) Calitatea de a creşte într-o regiune sau de a fi adaptat la o zonă uscată, în special uscată şi fierbinte. 2. (Zool.) Calitatea de a trăi într-un mediu uscat. [g.-d. art. xerofilíei] (cf. engl. xerophily) [def. MW] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române