XEROCOPIÉRE, xerocopiéri, s.f. Acţiunea de realizare a unei |xerocopii|xerocopie|. (din xerocopia) Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

XENOPATÍE, xenopatii, s.f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că se acţionează asupra sa de la distanţă prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XEROGEOFÍTE s.f. pl. 1. Plante care în perioada de uscăciune persistă prin organele lor subterane. 2. Plante la care stadiul de repaus biologic corespunde cu perioada de uscăciune. (din fr. xérogéophytes) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROCÓPIE, xerocopii, s.f. Copie făcută la xerox. – Din fr. xérocopie, it. xerocopia. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOPARAZITÍSM s.n. Reacţie de aspect parazitar prin introducerea unui corp străin intern într-un organism. (din fr. xénoparasitisme) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROGÉL, xerogeluri, s.n. Material obţinut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XEROCOPIÁ, xerocopiéz, vb. I. (Despre documente, imagini etc.) Tranz. A multiplica cu ajutorul |xeroxului|xerox|. (din xerocopie) Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

XÉNON s.n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor şi inodor, care se găseşte în atmosferă în cantităţi foarte mici. – Din fr. xénon, germ. Xenon. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s.f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XEROCLEISTOGAMÍE s.f. |Cleistogamie|Cleistogamie| în condiţii de uscăciune extremă. (din fr. xérocléistogamie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme