UCIGĂLCRÚCEA s. v. |aghiuţă|aghiuţă|, |alcor|alcor|, |demon|demon|, |diavol|diavol|, |drac|drac|, |încornoratul|încornoratul|, |naiba|naiba|, necu-ratul, satană, tartor. Sursa: Dicţionar de sinonime

UBERTÁTE s.f. Fertilitate, fecunditate; abundenţă. [g.-d. art. ubertắţii] (din lat. ubertas) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

UCÍDERE, ucideri, s.f. Acţiunea de a (se) ucide şi rezultatul ei; omor, ucis; |asasinat|asasinat|. – V. |ucide|ucide|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UBERÓS, -OÁSĂ, uberóşi, -oáse, adj. Bogat în lapte; (p. ext.) fertil, fecund. (din fr. ubéreux, lat. uberosus) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei fiinţe; a omorî, a asasina. * Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s.m. = dracul, diavolul. ** Refl. (Rar) A se sinucide. ** Fig. A distruge, a nimici; a desfiinţa. 2. Tranz. şi refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ** (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. şi: (pop.) ucíg] – Lat. occidere. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UBERITÁTE s.f. v. |ubertate|ubertate|. Sursa: Dicţionar de neologisme

UHÚ interj. (Adesea repetat) cuvânt care imită |strigătul|strigăt| |bufniţei|bufnita|. [Acc. şi úhu] – |Onomatopee|Onomatopee|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UÉD, ueduri, s.n. Vale largă caracteristică unor deşerturi (din Africa de nord şi Arabia), cu fundul acoperit cu nisip şi pietriş, prin care se scurg apele ploilor torenţiale sau unele ape curgătoare |nepermanente|nepermanent|. [Pr.: u-ed]. – Din fr. oued. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s.f. Femeie din Ucraina; |ucraineană|ucrainean|. [Pr.: -cra-i-] – |Ucrainean|ucrainean| + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UHÁ, uhale, s.f. (Reg.) Mâncare din zeamă de peşte. – Rus uha. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne