aberométru s. n. instrument pentru măsurarea aberaţiei vizuale. (< fr. aberromètre) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Category Archives: Dictionar explicativ Romana - Page 12
Definitie ‘abdominal’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABDOMINÁL, -Ă, abdominali, -e, adj. Care aparţine abdomenului, privitor la |abdomen|abdomen|; ventral. * Cavitate abdominală = cavitate cuprinsă între pereţii abdomenului (1). – Din fr. abdominal. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abatut’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABĂTÚT, -Ă, abătuţi, -te, adj. Care este |descurajat|descurajat|; |trist|trist|, |deprimat|deprimat|. – Din fr. abattu (modificat după abate^2). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abero’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABER(O)- elem. „a se abate”, „a se îndepărta”. (< fr., engl. aberro/o/-, cf. lat. aberrare) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abdomenoscop’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABDOMENOSCÓP s.n. Instrument pentru examinarea cavităţii şi a organelor abdominale; peritoneoscop. [Var. (după alte surse) |abdominoscop|abdominoscop|. / < fr. abdomenoscope]. Sursa: Dicţionar de neologisme
Definitie ‘abatorizat’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABATORIZÁT adj. v. abatoriza. [Dicţionar ortografic] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘aberativ’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ţine de |aberaţie|aberaţie| (1). – Din fr. aberratif. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abdomen’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABDOMÉN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, între |torace|torace| şi |bazin|bazin|, în care se găsesc |stomacul|stomac|, |ficatul|ficat|, |pancreasul|pancreas|, |splina|splina|, |rinichii|rinichi| şi |intestinele|intestin|; |pântece|pântece|, |burtă|burtă|, |foale|foale|. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abatorizare’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abatorizáre s. f., g.-d. art. abatorizării Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘aberatie’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABERÁŢIE, aberaţii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc. * Aberaţie vizuală = |astigmatism|astigmatism| (2). Aberaţia luminii = variaţia aparentă a poziţiei unui |astru|astru| pe cer datorită mişcării Pământului în jurul Soarelui şi faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, |absurd|absurd|; |absurditate|absurditate|, |inepţie|inepţie|, |prostie|prostie|. – Din fr. aberration, lat. aberratio. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române