SĂBĂÍRE s. v. |croire|croire|, |croit|croit|. Sursa: Dicţionar de sinonime

săbăiéşte adv. (reg.) în felul croitorilor, ca croitorii. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

săbăiésc, -eáscă, adj. (reg.) care aparţine croitorilor, privitor la croitori, specific croitorilor. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

sabáia! interj. (reg.) cuvânt care exprimă îndemnul de a se năpusti, de a năvăli asupra cuiva. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

SĂBĂÍ vb. v. |croi|croi|, |tăia|tăia|. Sursa: Dicţionar de sinonime

săbădí, săbădésc, vb. IV (reg.) a întârzia undeva mai multă vreme. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

SABADÁŞ adj. v. |mare|mare|, |numeros|numeros|. Sursa: Dicţionar de sinonime

şăbăcít^1, -ă, s.n. (reg.) împodobire cu |şabace|şabacă| (v.) a îmbrăcămintei: şăbăceală. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

SABLÉZĂ, sableze, s.f. Aparat de |sablat|sabla|. – Din fr. sableuse. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

SABÍR s.n. Limbă mixtă, rudimentară ca vocabular şi structură gramaticală, care se vorbeşte în porturile Mării Mediterane şi care conţine elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, catalană, italiană şi arabă. – Din fr. sabir. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române