MĂCĂDUÍ vb. v. |căi|căi|, |pocăi|pocăi|, |regreta|regreta|. Sursa: Dicţionar de sinonime

MAÁLĂ s. v. |hamal|hamal|, |hamalâc|hamalâc|. Sursa: Dicţionar de sinonime

MACADÁU s.m. v. |măgădău.|magadau| Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

M’ÜSLI s.n. Preparat culinar cu mare valoare nutritivă, creat în sec. 19 de medicul elveţian Bircher-Benner, numit de aceea şi Birchermuesli, constând din fulgi de ovăz înmuiaţi în lapte, cu adaos de suc de lămâie, mere rase sau alte bucăţele de fructe proaspete şi seminţe uleioase (miez de nucă, migdale) măcinate; p. restr. amestec de fulgi de ovăz, fructe deshidratate şi seminţe uleioase, comercializat sub această denumire. din germ. Müsli < germ. elv. Müesli, dim. al lui Mues pt. germ. Mus = piure (de fructe, de legume etc.). [et. DWdDS, 10 B.] Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

MACERÁŢIE, maceraţii, s.f. |Macerare|Macerare|; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACEDÓNIE s.f. În gastronomie, amestec de diverse legume sau fructe, tăiate cubuleţe, utilizate pentru realizarea unor preparate culinare: garnituri, salată a la rus, salată de fructe etc. – Din fr. macedoine; it. macedonia Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

MACARÓNIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază şi satirizează pedantismul moravurilor cavalereşti, amestecând cuvintele şi formele limbii naţionale cu cuvinte latineşti, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. %maccheronico%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁT, -Ă, maceraţi, -te, adj. Care a fost supus macerării, care a suferit un proces de macerare. – V. macera. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACEDONÉSC adj. v. |macedonean|macedonean|. Sursa: Dicţionar de sinonime