XENOAUTOGAMÍE s.f. Polenizare încrucişată care, în anumite condiţii nefavorabile, se realizează prin |autofertilizare|autofertilizare|. (din fr. xénoautogamie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOFÓR s.m. |Cromatofor|Cromatofor| galben. (din fr. xanthophore) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Apariţie a unor descendenţi deosebiţi |fenotipic|fenotipic| de părinţi. (din fr. xénogenèse) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XENO-, xen-, -xén, -xeníe, elem. „Străin, parazit”, „gazdă”, „ospitalitate”. (din fr. xén/o/-, -xène, -xénie, cf. gr. xenos) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTOFÍLĂ s.f. Pigment care se găseşte în plante, alături de clorofilă şi de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roşcat. – Din fr. xanthophylle. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XENOGENÉTIC, -Ă, xenogenetici, -e, adj. (Biol.) 1. Care ţine de |xenogeneză|xenogeneza|. 2. (Med.) Provocat de către un corp străin. (cf. engl. xenogenetic, fr. xénogénétique) [def. MW, TLF] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

XENÍSM s.n. |Străinism|strainism|. (din pref. xen- + suf. -ism) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XANTODERMÍE, xantodermii, s.f. (Med.) Coloraţie galbenă a pielii. – Din fr. xanthodermie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

XEROGEOFÍTE s.f. pl. 1. Plante care în perioada de uscăciune persistă prin organele lor subterane. 2. Plante la care stadiul de repaus biologic corespunde cu perioada de uscăciune. (din fr. xérogéophytes) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

XEROCÓPIE, xerocopii, s.f. Copie făcută la xerox. – Din fr. xérocopie, it. xerocopia. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române