VẮDUV, -Ă, văduvi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Bărbat) care şi-a pierdut soţia prin moarte sau (femeie) care şi-a pierdut soţul prin moarte şi nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDÁNĂ s. v. |ghimpe|ghimpe|, |scaiete|scaiete|, scai-galben, scai-ghimpos, văduvă. Sursa: Dicţionar de sinonime

VĂDURÉL, vădurele, s.n. (Pop.) Diminutiv al lui vad. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

VĂDÁN, -Ă, vădani, -e, adj., s.m. şi f. (Pop.) Văduv (1). – |Văduv|Văduv| (înv. „văduv” < lat.) + suf. -an. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDRĂRÍT s.n. (În sec. XVIII, în Moldova) Dare care se plătea pentru fiecare vadră de vin. – |Vadră|Vadră| + suf. -ărit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VAD, vaduri, s.n. 1. Loc situat pe cursul unui râu, unde malul e jos şi apa puţin adâncă, permiţând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. ** P.gener. Albie, |matcă|matca| (a unei ape curgătoare). ** Canal de irigaţie, jgheab. ** Fig. Loc de trecere; drum, cale; p.ext. loc de scăpare, de salvare. 2. Ţărm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat in apropierea unei mari căi de comunicaţie, care asigură unui negustor o clientelă numeroasă; p.ext. sursă bună de câştig. – Lat. vadum. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂDRÁR, vădrari, s.m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – |Vadră|Vadră| + suf. -ar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACUUMMÉTRU, vacuummetre, s.n. |Manometru|manometru| folosit la măsurarea presiunilor foarte joase, a gradului de vid. [Pr.: -cu-um-] – Din germ. Vakuummeter. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VÁDRĂ, vedre, s.f. 1. Veche unitate de măsură a capacităţii, folosită pentru lichide, echivalentă cu circa zece ocale (astăzi cu circa 10 litri) 2. Vas de lemn sau de metal cu care se scoate apa din fântână, în care se păstrează sau cu care se transportă diferite lichide. – Din sl. vĕdro. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACUUMÉTRU s.n. (Fiz.) |Manometru|Manometru| pentru măsurarea presiunilor foarte mici. [Pron. -cu-u-. / cf. germ. Vakuummeter]. Sursa: Dicţionar de neologisme