KAMPÓNG s.n. Aglomeraţie umană, sat în Java şi Indochina. (cf. fr. kampong < cuv. malaiez) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KALÁM s.n. 1. (Cult. islam.) Pană ascuţită de scris cu cerneală; |calamus^3|calamus|. 2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate în secolele VIII-IX e.n., influenţată, în principal, de către şcolile teologice (rivale) ale |mutaziliţilor|mutazilit| şi |aşariţilor|aşarit| şi care propovăduieşte ideea unităţii absolute a lui Dumnezeu, excluzând orice reprezentare antropomorfă a calităţilor sale, liberul-arbitru (de unde rezultă eliminarea responsabilităţii faptelor săvârşite de orice persoană), orice atomism legat de învăţăturile creaţiei precum şi, în mod metodic, întâietatea argumentaţiei raţionale în faţa celei a faptelor. Kalamul a influenţat hotărâtor şi dezvoltarea filozofiei evreieşti, fiind energic combătut de către filozoful evreu M. Maimonides, care totodată, în disputa pe care o susţine împotriva kalamului, oferă o prezentare sistematică a sa. (cuv. ar. = conversaţie, dispută, explicaţie) [def. Brockhaus] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KÁMMGARN s.n. v. |camgarn|camgarn|. Sursa: Dicţionar de neologisme

KÁLA-AZÁR subst. Boală gravă, endemică în regiunile tropicale, provocată de un parazit care se localizează şi se multiplică în celulele endoteliale din splină şi din ficat. [Pr.: -la-a-] – Din fr. kala-azar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KAMIKÁZE s.m. invar., s.n. 1. S.m. invar. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acţiune de atac. 2. S.n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra ţintei, folosit de japonezi în al II-lea război mondial. – Din fr. kamikaze. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KAKÍU, -IE adj. v. kaki. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KÁMI s.m. pl. Nume generic dat în vechea Japonie spiritelor, forţelor şi fenomenelor supranaturale. (cf. fr. kami < cuv. jap., literal, superior; domn, stăpân) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KAKÍ adj. invar. De culoare galbenă-cafenie cu nuanţe verzui. [Var.: kakiu, -ie adj.] – Din fr. kaki. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KASÍDĂ, kaside, s.f. Specie a liricii clasice turce şi persane, asemănătoare cu oda. – Din fr. kasside. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KÁPPA s.m. A zecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului k. [scris k] (din fr. kappa < gr. < orig. semit.; cf. ebr. kaph) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române