Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

WÁLCHIA s.f. (Geol.) Gen fosil de conifere caracteristic pentru |carboniferul|carbonifer| superior şi |permian|permian|. (cf. fr. walchia) Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

WALHÁLA s. f. (mit. germ. şi scand.) locaşul zeilor şi al eroilor. (< germ. Walhalla) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

WALHÁLLA s.f. (În mitologia germanică şi scandinavă) Locaşul zeilor şi al eroilor. – Din germ. Walhalla. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

WALKIE-TALKIE s.n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepţie la mică distanţă; talkie-walkie. [Pr.: uóki-tóki] – Cuv. engl. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

WALKÍRIE, walkírii, s.f. (În mitologia scandinavă) Zeiţă care hotăra soarta războaielor şi a celor care trebuia să moară în ele. – Din fr. Walkyrie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

WALKMAN s.n. Minicasetofon la care audiţia se realizează cu ajutorul căştilor. [Pr.: uókmen] – Cuv. engl. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

WÁLK-OVER s.n. (Sport) Calificare a unui sportiv, rămas singur în competiţie, prin neprezentarea adversarului. [Pr.: uóc-ăuvăr] (cuv. engl.) [NODEX] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

WALKY-TALKY s.n. v. |walkie-talkie|talkie|. Sursa: Dicţionar de neologisme

WALÓN, -I, walonă, -e 1. s.m., s.f. Una dintre populaţiile care, în principal, se găsesc in sudul şi sud-estul Belgiei şi în regiunile limitrofe din Franţa. 2. s.f. Dialectul francez din Belgia, în special din sud-estul ei. 3. adj. Aparţinând sau propriu walonilor sau limbii lor. (din fr. wallon, echiv. cu wall [din germanicul *walh- = străin] + suf. -on) [MW] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

walpúrgic adj. m., pl. walpúrgici; f. sg. walpúrgică, pl. walpúrgice Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române