Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

WOK s.n. Tigaie mare de fontă, bombată, uşor conică, fără coadă, asemănătoare mai mult cu un |ceaun|ceaun|, utilizată tradiţional în bucătăria chineză pentru a prepara soteuri, dar şi fripturi şi supe. Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

wolfenstien Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

wolffián adj. m., pl. wolffiéni; f. sg. wolffiánă, pl. wolffiéne Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

WOLFFIANÍSM s.n. Concepţie |eclectică|eclectic|-|idealistă|idealist|, aparţinând lui Christian Wolff. [Cf. Wolff – filozof idealist german, discipol al lui Leibniz]. Sursa: Dicţionar de neologisme

WÓLFRAM s.n. Element chimic, metal dur, cenuşiu deschis (în stare compactă) sau cenuşiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oţelurilor speciale şi a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

WOLFRAMÁT, wolframáţi, s.m. (Chim.) Sare a acidului wolframic. – Din germ. Wolframat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

WOLFRÁMIC, -Ă, wolfrámici, -ce, adj. De wolfram, al wolframului. * Acid wolframic = acid derivat din wolfram, existent sub formă de pulbere galbenă insolubilă în apă, preparat din soluţii de wolframaţi cu acizi. – Wolfram + suf. -ic. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

WOLFRAMÍT s.n. Minereu din care se extrage wolframul. – Din germ. Wolframit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

wollastonít s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

WÓLOF subst. 1. S.m. Membru al unei populaţii vest-africane care ocupă în special regiunea de coastă a Senegalui (şi, parţial, a Gambiei). 2. S.n. Limba vorbită de wolof (1), folosită mai ales ca |lingua franca|linguafranca| în Senegal. (cf. engl. wolof < wolof wolof) [AHDEL, MW] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare