Definitie ‘u’

U^1 s.m. invar. A douăzeci şi şasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă^2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘ua’

-UÁ suf. „A dota”, „a face”, „a produce (ceva)”. (din fr. -uer, cf. lat. -uare) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Definitie ‘uau’

uau interj. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

Definitie ‘ubac’

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre umbră. (din fr. ubac) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

Definitie ‘uberal’

UBERÁL, -Ă, uberáli, -e, adj. Referitor la sâni, al sânului. ** Fântână uberală = fântână din care apa iese prin sânii unei statui (reprezentând o nimfă, o silfidă). (din fr. ubéral) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

Definitie ‘uberitate’

UBERITÁTE s.f. v. |ubertate|ubertate|. Sursa: Dicţionar de neologisme

Definitie ‘uberos’

UBERÓS, -OÁSĂ, uberóşi, -oáse, adj. Bogat în lapte; (p. ext.) fertil, fecund. (din fr. ubéreux, lat. uberosus) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

Definitie ‘ubertate’

UBERTÁTE s.f. Fertilitate, fecunditate; abundenţă. [g.-d. art. ubertắţii] (din lat. ubertas) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

Definitie ‘ubichinona’

UBICHINÓNĂ s.f. Vitamina Q. [g.-d. art. ubichinónei] (din fr. ubiquinone) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

Definitie ‘ubicuitar’

ubicuitár s. m., adj. m. (sil. -cu-i-), pl. ubicuitári; f. sg. ubicuitáră, pl. ubicuitáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române