ABAŢÍE, abaţii, s.f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu |averea|avere|, domeniile ei), condusă de un |abate^1|abate| sau o |abatesă (1)|abatesă| şi depinzând de un |episcop|episcop| sau direct de |papă^2|papă|. – Din it. ab(b)azia. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române