ABĂTÚT, -Ă, abătuţi, -te, adj. Care este |descurajat|descurajat|; |trist|trist|, |deprimat|deprimat|. – Din fr. abattu (modificat după abate^2). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Tag Archives: Definitie - Page 5
Definitie ‘macaret’
macarét s.n. (reg.) sfredel de miner pentru a găuri stânca unde se introduce dinamita. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘macarca’
măcár că loc. conjcţ. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macarasi’
mácărăşi adv. (reg.) totuşi. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘macaragita’
MACARAGÍŢĂ, macaragiţe, s.f. Muncitoare la o |macara|macara|. – Macaragiu + suf. -iţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaragista’
macaragístă s. f., pl. macaragíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macaragist’
MACARAGÍST, macaragişti, s.m. |Macaragiu|Macaragiu|. – Macaragiu + suf. -ist. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macani’
MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre raţe) A |măcăi|măcăi|. – Mac^1 + suf. -ăni. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macali’
MĂCĂLÍ vb. v. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘macaitura’
MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s.f. |Măcăit|Măcăit|. [Pr.: -că-i-] – |Măcăi|Măcăi| + suf. -tură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române