Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

babalîc (-ci), s.m. – 1. Bătrîn, moş neputincios. – 2. Stîlp, par. – Var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „părinte”, titlu de reverenţă (Şeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se înţeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna”, care se foloseşte în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeaşi provenienţă. Sursa: Dicţionarul etimologic român