babilón (-oáne), s.n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele oraşului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, şi modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuinţat în mod excepţional creaţia adj. babelic; ex. său nu a fost imitat. Sursa: Dicţionarul etimologic român
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.
0 Comments.