FÁCERE, faceri, s.f. Acţiunea de a (se) face şi rezultatul ei. * Facere de bine = binefacere. ** (În credinţele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. * Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ** Construire, zidire. ** Naştere. – V. |face|face|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.