GÂDILÁ, gâdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin |atingeri|atingere| uşoare asupra unor părţi ale corpului, o |senzaţie|senzaţie| particulară, care provoacă cuiva un |râs|râs| |convulsiv|convulsiv| |nestăpânit|nestăpânit|. ** Refl. A fi |sensibil|sensibil| la asemenea atingeri (reacţionând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzaţie plăcută, o plăcere; a |flata|flata| (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.