HABOTNICÍE, habotnicii, s.f. Faptul de a fi |habotnic|habotnic|; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
HABOTNICÍE, habotnicii, s.f. Faptul de a fi |habotnic|habotnic|; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.