KAZÓO s.n. Instrument muzical rudimentar, la negrii din America de Nord, format dintr-un tub închis la capăt de o membrană care vibrează o dată cu emisia vocală. [Pr.: că-zú] (din amer. kazoo < onomat.) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
KAZÓO s.n. Instrument muzical rudimentar, la negrii din America de Nord, format dintr-un tub închis la capăt de o membrană care vibrează o dată cu emisia vocală. [Pr.: că-zú] (din amer. kazoo < onomat.) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
0 Comments.