LĂCĂTUÍ, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. – |Lacăt|Lacăt| + suf. -ui. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
LĂCĂTUÍ, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. – |Lacăt|Lacăt| + suf. -ui. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.