NĂBUŞÍRE, năbuşiri, s.f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuşi. – V. |năbuşi|năbuşi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
NĂBUŞÍRE, năbuşiri, s.f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuşi. – V. |năbuşi|năbuşi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.