QUÁKER, -Ă, quakeri, -e, s.m. şi f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste şi austere întemeiate în sec. XVII şi răspândite în Anglia şi în S.U.A. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.
0 Comments.