SABOTÁJ, sabotaje, s.n. Acţiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activităţi, în special frânarea desfăşurarii normale a unui proces de producţie. – Din fr. sabotage. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Sabotaj (substantiv) – Acțiune intenționată de a distruge, a deteriora sau a împiedica funcționarea normală a unui mecanism, a unui sistem, a unui plan, a unei organizații etc., în scopul de a cauza pagube sau de a împiedica succesul unei activități.
Exemple de utilizare:
- Într-un context industrial:
- Angajații nemulțumiți au fost acuzați de sabotaj după ce mai multe utilaje au fost defectate intenționat.
- În politică:
- Opoziția a acuzat guvernul de sabotaj economic prin măsurile adoptate recent.
- În literatură sau filme:
- Romanul descrie un act de sabotaj comis de partizani împotriva ocupanților, distrugând un pod strategic.
- În sport:
- Echipa a suspectat un sabotaj după ce echipamentul lor a fost găsit deteriorat înaintea competiției.
0 Comments.