babísm s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

BĂBEÁSCĂ s.f. – V. |băbesc (2)|băbesc| [DEX’98] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

babirúsa s. f., g.-d. babirúsei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

bábcă (-ắbci), s.f. – Nicovală de mînă folosită de secerători. – Var. batcă. Pol., rut., rus. babka, cf. babă (DAR). Var. se explică prin influenţa vb. a bate. Sursa: Dicţionarul etimologic român

BABÚŞCĂ, babuşte, s.f. |Peşte|Peşte| de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen şi cu înotătoarele roşii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babuşka. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABÍNĂ, babine, s.f. (Rar) Partea groasă (şi care atârnă) a |buzelor|buza| unor animale. – Fr. babine. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

babbít s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

BĂCĂNÍE, băcănii, s.f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupaţia |băcanului^2|băcanului^2|. 3. (Înv.; la pl.) |Mirodenii|mirodenie|, |condimente|condiment|, |ingrediente|ingredient|. [Var.: (reg.) băcălíe s.f.] – Băcan2 + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BÂCÂÍ, bấcâi, vb. IV. Intranz. (Înv. şi reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ** A lovi făcând zgomot. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu |băcan^1|băcan| (2). – Din băcan^1. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române