babilón (-oáne), s.n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele oraşului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, şi modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuinţat în mod excepţional creaţia adj. babelic; ex. său nu a fost imitat. Sursa: Dicţionarul etimologic român

BĂBĂRÚJĂ s. v. |bujor|bujor|. Sursa: Dicţionar de sinonime

BÁBOŞĂ, baboşe, s.f. (Ornit.; reg.) |Pelican|Pelican|. – Cf. babiţă^1. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABÍC, babicuri, s.n. Cârnat din carne crudă, amestec egal de carne de vacă şi de oaie, uscat şi presat în formă de batoane plate. [Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ, Ed. Gemma Print, 2003] Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

BABARÓS, babaroase, s.n. (Arg.) |Zar|Zar|. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABÓRNIŢĂ, baborniţe, s.f. |Babă|Babă| urâtă şi rea; cotoroanţă. * Vrăjitoare. [Var.: băbórniţă s.f.] – contaminare între babă şi bahorniţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

babézia s. f., g.-d. art. babéziei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

BĂBĂRÍE s. v. |descântec|descântec|, |farmec|farmec|, |magie|magie|, |vrajă|vrajă|, |vrăjitorie|vrăjitorie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

BABÓRD, baborduri, s.n. Partea |stângă|stang| a unei |nave|nava| după direcţia înaintării. * Marginea din stânga a |fuzelajului|fuzelaj| unei nave aeriene (privind în direcţia de zbor). – Din fr. bâbord. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABEURRE subst. Aliment acrişor, preparat din lapte crud sau fiert, cu scoaterea (parţială) a smântânii şi folosit în alimentaţia sugarului. [Pr.: babör] – Cuv. fr. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române