Conclav (subst. neutru) —

1. Adunare a cardinalilor Bisericii Catolice, convocată pentru alegerea unui nou Papă, desfășurată în condiții de izolare strictă și confidențialitate absolută.

2. (Figurat) Întâlnire sau reuniune secretă, restrânsă, a unui grup de persoane cu putere de decizie.

Etimologie: din latină conclave („încuiat cu cheie”) — cum („cu”) + clavis („cheie”).

Exemple (sens propriu – religios):

1. După moartea Papei, cardinalii s-au reunit într-un conclav secret pentru a alege succesorul său.

2. Regulile conclavului interzic orice contact cu exteriorul până la alegerea noului Suveran Pontif.

3. Capela Sixtină găzduiește de secole ritualul solemn al conclavului papal.

Exemple (sens figurat – întâlnire secretă):

1. Un conclav de consilieri politici s-a reunit pentru a decide strategia următoarei campanii electorale.

2. La finalul crizei, șefii de stat au avut un conclav discret pentru a negocia noile măsuri economice.

3. Zvonurile spun că s-a organizat un conclav în spatele ușilor închise pentru a schimba conducerea companiei.

CABANIÉR, -Ă, cabanieri, -e, s.m. şi f. Persoană însărcinată cu paza şi administrarea unei cabane. [Pr.: -ni-er] – Cabană + suf. -ier. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABINÉT, cabinete, s.n. I. 1. Încăpere dintr-o locuinţă sau dintr-o instituţie, folosită pentru exercitarea unei profesiuni. ** Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministrului * Şef (sau director) de cabinet = funcţionar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituţie. Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. (În unele ţări) Cabinet de instrucţie = birou pentru cercetarea şi trierea probelor de acuzare condus de un judecător de |instrucţie|instrucţie|. * Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de |numismatică|numismatică|. 2. Secţie sau serviciu în întreprinderi, în instituţii de învăţământ etc., destinate unor studii şi consultaţii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (În unele ţări) Consiliu de miniştri; guvern. II. Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preţ. – Din fr. cabinet. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABÁNĂ, cabane, s.f. casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care serveşte pentru adăpostirea turiştilor şi a vânătorilor. – Din fr. cabane. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABINĂ SPAŢIÁLĂ s. capsulă cosmică. Sursa: Dicţionar de sinonime

CABALLÉRO s.m. Membru al micii nobilimi din Spania de odinioară, care avea obligaţia să servească în armată cu calul său; cavaler. ** (Titlu de adresare în Spania) Domn. [Pron. ca-ba-lie-ro. / < sp. caballero - cavaler]. Sursa: Dicţionar de neologisme

CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABALÍSTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. |Magic|Magic|, |misterios|misterios|, |tainic|tainic|. * |Obscur|Obscur|. – Din fr. cabalistique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABESTÁN, cabestane, s.n. |Troliu|Troliu| cu ax vertical pe care se înfăşoară cablul de tracţiune, folosit la deplasarea sarcinilor şi a vehiculelor pe distanţe relativ scurte. – Din fr. cabestan. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

cabalístă s. f., pl. cabalíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române