CABARDÍNCĂ f. mai ales art. 1) Dans popular caucazian, executat într-un tempo vioi. 2) Melodie după care se execută acest dans. Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

cab s. n., pl. cáburi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

CÁCA subst. (În limbajul copiilor) 1. Materii fecale, excremente. 2. Lucru murdar, respingător. – Cf. fr. %caca%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABOTINÁJ s.n. |Cabotinism|Cabotinism|. – Din fr. cabotinage. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABLÁRE, cablări, s.f. Acţiunea de a cabla şi rezultatul ei. – V. |cabla|cabla|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) |A catadicsi|catadicsi|. – Din ngr. kabúleisa. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

cabotínă s. f., g.-d. art. cabotínei; pl. cabotíne Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

CABLÁJ s.n. 1. Mod de răsucire sau de împletire a firelor pentru a forma un cablu. 2. Totalitatea cablurilor şi a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalaţii sau ale unui aparat de telecomunicaţii. * (Electron.) Cablaj imprimat = cablaj prefabricat în care conexiunile dintre piesele componente ale unui aparat electronic sunt realizate sub formă de benzi conductoare înguste, pe un suport izolant; circuit imprimat. – Din fr. cablage. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CÁBULĂ, cabule, s.f. (Rar) Superstiţie de jucător (de cărţi). – Din tc. kabul. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s.m. şi f. 1. (în trecut, în Franţa) Actor (sau actriţă) ambulant(ă). 2. Actor (sau actriţă) mediocru(ă) care urmăreşte obţinerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoană care urmăreşte să obţină succese uşoare prin mijloace ieftine. – Din fr. cabotin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române