FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, s.m. şi f. Adept al |fabianismului|fabianism|. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

föhn (germ.) [pron. fön] s. n., (aparat) pl. föhnuri (föh-nuri) Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

FA^1 s.m. invar. (Muz.) |Treapta|Treapta| a patra din |gama|gama| |majoră|major| tip; sunetul şi notaţia corespunzătoare acestei trepte. ** Una dintre cheile muzicale. – Din it. fa. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FABULÁRE, fabulări, s.f. Faptul de a fabula. – V. |fabula|fabula|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

F s.m. invar. A opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană fricativă|fricativ| |labiodentală|labiodental| surdă (2)). [Pr.: fe]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire |alegorică|alegoric|, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. ** Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FABRICITÁTE s.f. (Livr.) Capacitate a omului de a crea, de a produce bunuri. – |Fabrica|Fabrica| + suf. -itate. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FABRICATÓR, -OÁRE, fabricatori, -oare, adj. (Neobişnuit) Care fabrică. – Fr. fabricateur (lat. lit. fabricator, -oris). Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

FABRICAŢIÚNE s.f. v. |fabricaţie|fabricaţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme

FABRICÁŢIE, fabricaţii, s.f. Proces tehnologic de producere a mărfurilor într-o fabrică, într-o uzină etc.; producţia unei asemenea unităţi industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române