fabulístă s. f., pl. fabulíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

FACILITÁ, facilitez, vb. I. tranz. A înlesni, a uşura îndeplinirea unei acţiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FĂCĂTÚRĂ, făcături, s.f. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuinţat de vrăjitoare în farmecele sale. – |Face|Face| + suf. -ătură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FABULÍST, -Ă, fabulişti, -ste, s.m. şi f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FÁCILE adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Uşor; accesibil. [< it. facile]. Sursa: Dicţionar de neologisme

FĂCĂTÓR, -OÁRE, făcători, -oare, adj., s.m. şi f. (Rar) (Persoană) care face, creează, realizează ceva. Compuse: făcător-de-bine = binefăcător. Făcător-de-rele = răufăcător. – |Face|Face| + suf. -ător. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

fabulatoriu adj. m., f. sg. fabulatórie, pl. m. şi f. fabulatórii Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puţine eforturi. Muncă facilă. ** Care pare făcut, realizat cu puţine eforturi, cu uşurinţă; p. ext. superficial, uşor. Versuri facile. ** Care se acomodează uşor, care este uşor de mulţumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

făcáş, făcáşi, s.m. (reg., înv.) vrăjitor. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

FABULAŢIÚNE s.f. v. |fabulaţie|fabulaţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme