FÁCILE adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Uşor; accesibil. [< it. facile]. Sursa: Dicţionar de neologisme

FĂCĂTÓR, -OÁRE, făcători, -oare, adj., s.m. şi f. (Rar) (Persoană) care face, creează, realizează ceva. Compuse: făcător-de-bine = binefăcător. Făcător-de-rele = răufăcător. – |Face|Face| + suf. -ător. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

fabulatoriu adj. m., f. sg. fabulatórie, pl. m. şi f. fabulatórii Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

facticitáte s. f., g.-d. art. facticităţii Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

FACOCÉR s.m. (Zool.) Specie de mistreţ din Africa, cu botul mare şi turtit şi cu colţii curbaţi. [< fr. phacochère]. Sursa: Dicţionar de neologisme

FÁCTORIŢĂ, factoriţe, s.f. Poştăriţă. [Acc. şi: factoríţă] – |Factor|Factor| + suf. -iţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

FACOCÉL s. n. hernie a cristalinului. (< fr. phacocèle) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

fáctoring s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române