GÂFÂÍRE, gâfâiri, s.f. Acţiunea de |a gâfâi|gafai| şi rezultatul ei. – V. gâfâi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GÂDILICIÓS, -OÁSĂ, gâdilicioşi, -oase, adj. (Pop. şi fam.; despre oameni) Care se |gâdilă|gâdilă| uşor. – Gâdili + suf. -icios. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GÂFÂIÁLĂ, gâfâieli, s.f. |Gâfâit|Gâfâit|. [Pr.: -fâ-ia-] – Gâfâi + suf. -eală. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GÂDILÍCI s.n. (Pop. şi fam.; în expr.) A avea gâdilici la limbă, se spune despre un om care vorbeşte (prea) mult, care nu se poate abţine să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GÂFÂÍ, gâfâi, vb. IV. Intranz. A |respira|respira| |des|des| şi |greu|greu| (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ** Fig. (Despre locomotive, maşini etc.) A produce un |zgomot|zgomot| caracteristic, |înfundat|înfundat| şi |greoi|greoi|. – Formaţie onomatopeică. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GÂDILÍ, gâdil, vb. IV. Tranz. V. |gâdila|gâdila|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o |gafă (3)|gafa|. – Din fr. gaffer. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

gâdileálă s. f., g.-d. art. gâdilélii; pl. gâdiléli Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

gâf, s.m. (reg.) 1. Covată mică. 2. Măsură de 3 litri pentru luat vama la moară. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s.f. Faptul de |a gâdila|gadila|; senzaţie particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s.f.] – Gâdila + suf. -ătură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române