KÁGU s.m. Pasăre din Noua Caledonie, de mărimea unui corb, cu un penaj cenuşiu, având pe cap o creastă cu pene pe care o ridică şi o coboară după voie. (cf. germ. Kagu) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Category Archives: DEX K
Definitie ‘kabuki’
KABÚKI s.n. Gen de teatru tradiţional japonez în care dialogurile alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi balet. * (Adjectival) Teatru kabuki . – Din engl., fr. kabuki. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘kabili’
KABÍLI s.m. pl. Populaţie din regiunile muntoase ale Algeriei. [Sil. -bili] – Din fr. Kabyles. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘kabil’
kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a
Definitie ‘k’
K s.m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii şi în |neologisme|neologism| cu caracter internaţional; sunete notate cu această literă: a) |consoană oclusivă|oclusiva| |palatală (2)|palatal| surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e şi i; b) consoană oclusivă |velară|velar| surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘kantianism’
KANTIANÍSM s.n. Sistem filozofic iniţiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘kalokagathia’
KALOKAGATHÍA s.f. 1. (Fil.) Idealul educativ, de om dezvoltat armonios. ** Armonizare a frumosului şi binelui în idealul perfecţiunii. 2. Teorie estetică potrivit căreia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale şi ale cunoaşterii, pot avea şi valoare estetică. (din gr. kalokagathia) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘kaiser’
KÁISER s.m. v. |kaizer^1|kaizer|. [DEX’98] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘kantian’
KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care aparţine filozofiei lui Kant, privitor la această filozofie. 2. S.m. Adept al filozofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘kalmac’
KALMẤC, -Ă s.m. şi f. v. calmuc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române