KANAMICÍNĂ s.f. Antibiotic cu un larg spectru antibacterian. (din fr. kanamycine < neolat. kanamyceticus < atribut al strepromicetei Streptomyces kanamyceticus) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KALIEMÍE s.f. Prezenţa potasiului în sânge; potasemie. [g.-d. art. kaliemíei] (din fr. kaliémie) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KÁNA s.f. invar. Semn silabic în scrierea japoneză. (cf. fr. kana < cuv. jap.) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KALI- v. |kaliu|kaliu|. Sursa: Dicţionar de neologisme

KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) din Kampuchia; cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n.pr.) + suf. -an. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

kaláşnikov s. n., pl. kaláşnikovuri Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

KAMPÓNG s.n. Aglomeraţie umană, sat în Java şi Indochina. (cf. fr. kampong < cuv. malaiez) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KALÁM s.n. 1. (Cult. islam.) Pană ascuţită de scris cu cerneală; |calamus^3|calamus|. 2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate în secolele VIII-IX e.n., influenţată, în principal, de către şcolile teologice (rivale) ale |mutaziliţilor|mutazilit| şi |aşariţilor|aşarit| şi care propovăduieşte ideea unităţii absolute a lui Dumnezeu, excluzând orice reprezentare antropomorfă a calităţilor sale, liberul-arbitru (de unde rezultă eliminarea responsabilităţii faptelor săvârşite de orice persoană), orice atomism legat de învăţăturile creaţiei precum şi, în mod metodic, întâietatea argumentaţiei raţionale în faţa celei a faptelor. Kalamul a influenţat hotărâtor şi dezvoltarea filozofiei evreieşti, fiind energic combătut de către filozoful evreu M. Maimonides, care totodată, în disputa pe care o susţine împotriva kalamului, oferă o prezentare sistematică a sa. (cuv. ar. = conversaţie, dispută, explicaţie) [def. Brockhaus] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KÁMMGARN s.n. v. |camgarn|camgarn|. Sursa: Dicţionar de neologisme

KÁLA-AZÁR subst. Boală gravă, endemică în regiunile tropicale, provocată de un parazit care se localizează şi se multiplică în celulele endoteliale din splină şi din ficat. [Pr.: -la-a-] – Din fr. kala-azar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române