KARITÉ s.m. Arbore din Africa ecuatorială, din ale cărui seminţe se scoate o materie grasă, comestibilă. (cf. fr. karité < cuv. din lb. afr. ulof) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KARIBÚ s.m. Ren din Canada. (cf. germ. Karibu < micmac, lb. algonkiană, amerind. din E Canadei γalipu) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

kârgấz (referitor la Kârgâzstan) adj. m., s. m., pl. kârgấzi; adj. f., s. f. kârgấză, pl. kârgấze Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

karatístă s. f., pl. karatíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

KARATÍST, -Ă, karatíşti, -ste, s.m., f. |Karateka|Karateka|. (karate + suf. -ist) Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KARATÉKA s.m., f. Sportiv care practică |karate|karate|. (cf. fr. karatéka < cuv. jap.) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

KARATÉ s.n. Metodă japoneză de luptă care foloseşte în atac sau apărare mişcări rapide şi violente, fără a apela la vreo armă. [Acc. şi: karáte]. – Din fr. karaté. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

KATAKÁNA s.f. Scriere silabică japoneză, cu 46 de semne, în principal pentru neologisme provenind din altă limbă decât chineza. (cf. germ. Katakana < cuv. jap., din kata = parte + kana = kana) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

KARACÚRT s.m. (Zool.) Păianjen mic din Asia Centrală, a cărui muşcătură este mortală. [Et. incertă]. Sursa: Dicţionar de neologisme

KASOLÍT s.n. (Min.) Silicat de plumb şi de uraniu hidratat. – Din fr. kasolite. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române