KASÍDĂ, kaside, s.f. Specie a liricii clasice turce şi persane, asemănătoare cu oda. – Din fr. kasside. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Category Archives: DEX K - Page 6
Definitie ‘kappa’
KÁPPA s.m. A zecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului k. [scris k] (din fr. kappa < gr. < orig. semit.; cf. ebr. kaph) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
Definitie ‘kasher’
KASHÉR adj. invar., adv. (Despre alimente) Pur, curat, potrivit ritualurilor mozaice. [Pr.: ca-şér] (cf. fr. kasher < ebr. kāshēr = potrivit, curat) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘kapo’
KÁPO s.m. Deţinut cu funcţie de comandă, în lagărele naziste. (din germ. Kapo < prob. împr. din it. capo = şef) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘karting’
KÁRTING s.n. v. |carting|carting|. Sursa: Dicţionar de neologisme
Definitie ‘kaon’
KAÓN, kaóni, s.m. a. Particulă elementară, mezonul K. b. Mezon instabil care poate să prezinte sarcină electrică sau să fie neutră şi este de aproximativ 970 de ori mai greu decât un electron. (din fr. kaon < vocab. ştiinţif. internaţ. ka = kappa [de la mezonul K, denumirea sa anterioară) + suf. -on) [def. a. MDN, b. MW] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
Definitie ‘kart’
KART s.n. v. |cart^2|cart| [în DN]. Sursa: Dicţionar de neologisme
Definitie ‘karnac’
KARNÁC s.n. Calitate de bumbac egiptean. (cf. fr. karnac < n. pr. Karnak = oraş în sudul Egiptului, pe Nil, la nord de Luxor) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘karma’
KÁRMA s.f. (În sistemul filozofic brahmanic) Noţiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acţiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin. – Din engl., fr. karma. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Explicatie adoptie Karma in numele unor companii (cazul unui producator de scutere electrice pentru persoane cu dizabilitati).
Definitie ‘karling’
KÁRLING, karlinguri, s.n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuţită; custură (2). – Din germ. Karling. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române